Ploua. Picaturile de apa se lovesc violent de fereastra salii de clasa. Student la Conservator, specializat pe pian sta si isi ineaca amarul in sunetele putin dezacordate ale pianului. Degetele ii ating clapele, dar gandul ii este departe. Se gandeste la ea...o chitarista oarecare..o fata banala, dar pentru el speciala.
O vedea mereu stand intr-un colt cu chitara in brate, parca imbratisand-o. Dar de data asta o lacrima se prelingea din ochii sai negri, intunecati, misteriosi.
Pianistul se gandea ce oare este in capul ei. Pur si simplu nu putea sa isi dea seama la ce se gandeste...de ce plangea? Chitarista a sarit ca si arsa cand a vazut pianistul privind-o, de parca a simtit cum privirea lui vrea sa ii ajunga in adancul sufletului. Si-a sters lacrimile si a fugit. Pianistul indragostit a fugit dupa ea dar nu a putut sa treaca pragul usii. Putea auzi pasii ei indepartandu-se odata cu suspinele ei. Spera sa poata vorbi cu ea urmatoarea zi..
Vremea trista nu a plecat nici in ziua urmatoare. Nici urma de sunetele calde ale chitarii perfect acordate. Toata saptamana urmatoare sala de clasa era rece..trista...
Intr-o zi pianistul a aflat ca fata nu mai urma cursurile Conservatorului din Bucuresti. Inima sa era franta. A ramas doar un simplu baiat fara o iubire implinita..doar un om cu-n pian.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu