Nimic si tu...

Intr-un vis al fericirii

Adesea am crezut

Dar in inseratul serii 

Nici prin gand nu mi-a trecut

Nimic nu-nduioseaza,

Nimic destainuit

Doar o lacrima ce curge

Pe obrazul inrosit

Dar visul a ars, s-a stins

A ramas doar o urma de cenusa

Iar din fericire, o amintire

Cu greu mai putand-o uita.

O amintire, in griuri fade 

S-un moment de tacere,

In cea din urma noapte

Nimic, doar tu ai plecat...

Nimic nu mai cred. e prea mult

E mult prea greu sa simt,

Acum cand visele sunt spulberate putin cate putin

Iar bratele fricii far' de nume ma cuprind.

Oare mi-e frica?

Poate...

Intr'un colt intunect al camerei m-am refugiat

Si-n jurnal am inceput sa scriu neincetat

Dar de ce? Adica...oare tu chiar ai uitat

Cand nimeni si nimic nu se putea incumeta

Cand cu caldura tu ma-mbratisai.

Nimic nu putea distruge placerea ce-o raspandeai...

Un om cu-n pian...

            Ploua. Picaturile de apa se lovesc violent de fereastra salii de clasa. Student la Conservator, specializat pe pian sta si isi ineaca amarul in sunetele putin dezacordate ale pianului. Degetele ii ating clapele, dar gandul ii este departe. Se gandeste la ea...o chitarista oarecare..o fata banala, dar pentru el speciala.
             O vedea mereu stand intr-un colt cu chitara in brate, parca imbratisand-o. Dar de data asta o lacrima se prelingea din ochii sai negri, intunecati, misteriosi.
              Pianistul se gandea ce oare este in capul ei. Pur si simplu nu putea sa isi dea seama la ce se gandeste...de ce plangea? Chitarista a sarit ca si arsa cand a vazut pianistul privind-o, de parca a simtit cum privirea lui vrea sa ii ajunga in adancul sufletului. Si-a sters lacrimile si a fugit. Pianistul indragostit a fugit dupa ea dar nu a putut sa treaca pragul usii. Putea auzi pasii ei indepartandu-se odata cu suspinele ei. Spera sa poata vorbi cu ea urmatoarea zi..
              Vremea trista nu a plecat nici in ziua urmatoare. Nici urma de sunetele calde ale chitarii perfect acordate. Toata saptamana urmatoare sala de clasa era rece..trista...
                Intr-o zi pianistul a aflat ca fata nu mai urma cursurile Conservatorului din Bucuresti. Inima sa era franta. A ramas doar un simplu baiat fara o iubire implinita..doar un om cu-n pian.