Nimic, nimic si iar nimic.

          Este o dupa-amiaza calduroasa de vara. Pe cand mergeam la trap prin zapada mi-am amintit ca aveam intalnire cu un coleg la un bol de cereale cu lapte intr-o cofetarie. Trecand ingandurata printre dunele de nisip ce se formau incet din fulgii ce nu mai conteneau sa cada era sa dau peste un mic extraterestru ce uitase sa isi puna antenele semnalizatoare. M-am oprit la timp, i-am dat voie sa treaca iar eu am sarit in avionul ce ma astepta cu destinatia Portugalia pentru o bataie buna cu zapada.
          Mergeam si plangeam pentru ca tocmai calcasem pe o furnica si asta insemna ghinion total. Dar m-am resemnat si am fugit mai departe pe plaja dorindu-mi o pereche de ghete imblanite care sa imi tina de cald in vara ce se anunta atat de torida.
           Ma gandesc sa ajung acasa dar totul este plin de nimic si doar deschid ochii si ma trezesc.

O lume plina de nimicuri

         Traim intr-o lume monotona, plina de nimicuri, in care predomina griul.Acest nimic a pus stapanire peste orice. Oamenii nu mai vorbesc nimic,  nu mai simt nimic, nu mai gandesc nimic, nu mai vor nimic, nu le mai pasa de nimic, nu mai viseaza nimic.
          Dar, totusi, ce inseamna acest nimic?
          Dictionarul ne spune ca ''nimic'' inseamna nulitate, vid, deloc, lipsit de importanta. Insa acest cuvant poate avea si alte intelesuri. De exemplu cand am o stare proasta si cineva ma intreaba ce am patit sau ce am,ii spun ca nu am nimic, dar defapt am multe, sau cand am zis ceva ce nu trebuia iar o persoana intreaba ce am spus ii raspund ca nu am spus nimic.
          Folosim atat de des acest cuvant, dar fara sa ii cunoastem intelesul, iar asta a facut ca NIMIC  sa devina o defenitie a tot ceea ce ne inconjoara.

Nimic si tu...

Intr-un vis al fericirii

Adesea am crezut

Dar in inseratul serii 

Nici prin gand nu mi-a trecut

Nimic nu-nduioseaza,

Nimic destainuit

Doar o lacrima ce curge

Pe obrazul inrosit

Dar visul a ars, s-a stins

A ramas doar o urma de cenusa

Iar din fericire, o amintire

Cu greu mai putand-o uita.

O amintire, in griuri fade 

S-un moment de tacere,

In cea din urma noapte

Nimic, doar tu ai plecat...

Nimic nu mai cred. e prea mult

E mult prea greu sa simt,

Acum cand visele sunt spulberate putin cate putin

Iar bratele fricii far' de nume ma cuprind.

Oare mi-e frica?

Poate...

Intr'un colt intunect al camerei m-am refugiat

Si-n jurnal am inceput sa scriu neincetat

Dar de ce? Adica...oare tu chiar ai uitat

Cand nimeni si nimic nu se putea incumeta

Cand cu caldura tu ma-mbratisai.

Nimic nu putea distruge placerea ce-o raspandeai...