Adesea am crezut
Dar in inseratul serii
Nici prin gand nu mi-a trecut
Nimic nu-nduioseaza,
Nimic destainuit
Doar o lacrima ce curge
Pe obrazul inrosit
Dar visul a ars, s-a stins
A ramas doar o urma de cenusa
Iar din fericire, o amintire
Cu greu mai putand-o uita.
O amintire, in griuri fade
S-un moment de tacere,
In cea din urma noapte
Nimic, doar tu ai plecat...
Nimic nu mai cred. e prea mult
E mult prea greu sa simt,
Acum cand visele sunt spulberate putin cate putin
Iar bratele fricii far' de nume ma cuprind.
Oare mi-e frica?
Poate...
Intr'un colt intunect al camerei m-am refugiat
Si-n jurnal am inceput sa scriu neincetat
Dar de ce? Adica...oare tu chiar ai uitat
Cand nimeni si nimic nu se putea incumeta
Cand cu caldura tu ma-mbratisai.
Nimic nu putea distruge placerea ce-o raspandeai...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu